ARTICULU DE NIGOLA CANTALUPO

de Nicola Cantalupo- operadore ULS de sa Provintzia de s’Ogiastra


Sos sùrbiles de oe: acadèmicos e giornalistas contras a su sardu

Custa est ora de dda nàrrere bona: semus cumentzende a bìnchere. S’aprobbu? Sa furriada sol�iga e istòrica de una chedda istagiada de is intelletuales sardos ‘a tempus indeterminadu’. Prèndidos ca si nde acafant onni mese s’istipèndiu suoradu dae su pòpulu nostru. E ite nde faghent de custa paga manna? Si dda giogant in sètzidas ‘intelletuales’ pro nche fàghere r�ere sa gente sarda galu prus in bassu, riende-si-nde puru si caligunu si nde pesat pro ddos creticare. Ma custa bia non sunt riende. A corròghinos sunt lagrimende ca su Presidente de is Sardos at leadu una detzisione. At incarreradu unu caminu. E at naradu a is àteros sardos: non bandeis a bias faddidas, ponide in fatu a mie. Betamus is passos totu paris a una conca. Su primu de s’istòria (o su segundu) chi dd’apat fatu in 60 annos de ‘autonomia’. ” Ite malu custu Presidente! nos at iscontzadu is pianos nostros de partzidura de sa cussièntzia natzionale sarda ” s’ant a àere pensadu is eroes nostros anti-sardos. Bellu gèniu de rapresentantes culturales chi giughimus!

Ischiamus giai dae ora, e iscritu dd’aiamus, ca a s’ora de si nd’abigiarent, is eroes salvìficos dae sa Sardigna perdente-tontatza- folclòrica-inniorante-serradaasumundu- si diant èssere furriados che àrgia isfustiligada. E nois a ddis nàrrere: ma non seis prejados ca semus batende a in antis su fronte culturale sardu, faghendeiddu essire dae s’isperrumadòrgiu de ue fiat, boghendeiddu a craru de su pranu europeu? Nono? Proite nono?

Mi subenit un’àtera pelea, ordimingiada dae àteros eroes, contras a Sergi Frau e is colunnas suas (e nostras). Sa Sardigna Atlàntide? Prus pagu at a èssere! Is sardigheddos (chi non sunt issos, ca issos sunt is eroes culturales) non podent èssere fìgios de gente gasi àbbile. Dae pagu ora alleghende de s’ùrtimu libbru de Mameli apo intèndiu: ‘i sardi devono uscire dalla chiusura del nuraghe per aprirsi al mondo…’ e tontesas gasi. Cando is Sardos annuracaiant cussas turres est comente chi esserent sa Manhattan de su Mediterràneu. Serrados? Ite? Petzi relatende e tratende cun totu su mundu podiant achistire totu sa sièntzia e sa cussièntzia chi bi bolet pro ddas fabrigare.

E como, ca bolimus chi onni faeddu si potzat pesare in pitzu de is àteros, fabrighende una turre linguìstica manna cantu totu is de nois, fìgia de cada faeddu chi naramus in biddas e citades nostras, tirende-ddas dae su ludu de is idioleteddos e artiende-ddas a su chelu imesturende-ddas (una Babele bortada a s’imbesse). Nono, issos, carrales de cuddos eroes de innanti, ca non bolent. E non sunt contras a sa limba comuna ebbia. S’amostru est ca si nde imbentant de cada ghetu pro nàrrere: is sardos non depent de tènnere una limba iscrita ùnica, ca is sardos sunt e depent de abuntare partzidos. Duas, tres, bator, chimbe ‘sardigneddas’, mancari (tanti semus unu ‘continente’!). Ma is enemigos nostros ant cumprèndiu (pro caliguna cosa ant a èssere istudiados) ca duos ischieramentos, duos frontes si dda gherrant cun prus fortza, ca giai in tres partes duas si podent pònnere de acòrdiu.

In su beru, custas dies non fia iscriende un’artìculu de denùntzia contras a su fele ispartu in mesu internet chi apo bidu in custas dies. Fia iscriende unu contigheddu de comente bivimus cada die, sena de mi nche leare su pistighìngiu pro bàtero tiranneddos minores dae sa pinna lestra. Non fia orrioladu, ca non mi ispantant e non mi cumbinchent. Isco e bio die cun die comente bivent is sardos, cale sunt is limbàgios issoro, cale sunt is ideales chi creent. Non nche colat die chi non semus inghiriados dae esèmpios de identidade-chi-binchet, dae s’arte a su trabballu, dae sa mùsica a sa polìtica. E in is guturinos nostros, cantu bias apo intesu alleghende de sardu in s’iscola, naradu dae is betzos! Die cun die allegamus su sardu nostru, chi non est monolìticu che s’italianu (-iscritu- ca su faeddadu est diferente cantu su sardu) ma est lìbberu comente lìbberos sunt is bisos nostros, is amores nostros, is bideas nostras.

Non faghet a crèere comente medas acadèmicos nostros siant inniorantes de critèrios generales: sueghent totu in su matessi cumossu, impastende linguìstica e pianificatzione linguìstica. Nois naramus chi si depat istudiare sa glotologia e gasi, ma unu contu est a ddi segare is cherbeddos a unu cane pro ddi bìdere ite giughet in intro sende mortu, aterunu contu est a ddi betare su gustare pro bìdere ite faghet a biu. Acadèmicos e giornalistas contras a su sardu tenent animados ca si bident intre issos. S’arte nostra depet de èssere de ddis fàghere sapire ca b’est unu mundu chi de amprària imbussat su bonu de sa Sardigna e de is Sardos. S’atza issoro est creschende, ma est totu barra, singiale ca sa seguresa issoro est minimende.

Is chi si papant a ingurtonia a beru is finantziamentos pùbblicos (sena de ddos gastare pro su chi ddos amus pagados) dae como in susu sunt “sorvegliati speciali”: sunt issos a nos dèpere acrarire proite sunt contras, e si sunt contras tando non podent tènnere finantziamentos cun cuddas caraterìsticas. Si cherent trabballare pro mòrrere su sardu, non podent èssere is chilivros de chie bolet investire in sa limba (bia e non morta). Est ora de imoe in susu de una batalla de informatzione, su pòpulu (su chi a su 68% allegat su sardu, ddu bolet in s’iscola e gasi) depet de ischire chie sunt is ‘maistros’ chi sunt boghende una filada conca a giosso pro p�nnere su paneri a terra a su benidore de is fìgios nostros.

Est de apretziare sa mòvida fata dae s’On. Paolo Pisu e su grupu suo in Cunsìgiu Regionale, e imoe ispetamus su matessi dae is àteros grupos puru. Est ora de cumprèndere chie est ispitende su dinari nostru pro mòvere contras a nois. Amus a donare totu s’agiudu a chie at amostradu in annos e annos de èssere unu sìncheru rapresentante de su pòpulu nostru.

A is giornalistas e catedràticos sùrbiles brenti-tzacados: mirade de non isprantzare, chircade de bos medire s’allegòngiu. Seis suende a golopu su sàmbene a sa gente sarda e non nde tenides bergùngia de bos cravare cun is chi ddu defendent, trabballende die cun die (medas bias sena de paga, àteru chi carrieras!) pro megiorare sa terra issoro e in s’ora pro non si nche dèpere fuire disterrende issos e is fìgios. Cun sa conca e s’abbilesa intelletuale a aina. Ma custu bos istrobbat ca sa conca dda depiais impreare bois (paris cun su ‘parlare forbito’), prefergende sardos tzeracos de indùstrias, minieras e disocupatzione. Intames nono, nois semus creschende una Sardigna noa, in ue sa gente issèberat ite bàlere ca tenet sa connoschèntzia de su mundu.

Sùrbiles, seis istelende su rolu bostru in sa sotziedade sarda. Isvertzade, mudade sa fua, ca su pòpulu sardu est abbigende-si totu in una ca dd’ais imbranconadu ponende-bos a ist�turu in su caminu decrèschida suo. Ca sa faina est mala, ma a bellu a bellu semus prenende su logu, e non ais a tènnere prus logu a bos nche calare dae cudda trona chi nos ais fatu crèere de merèssere.

Nicola Cantalupo

ARTICULU DE NIGOLA CANTALUPOultima modifica: 2008-07-25T17:04:09+00:00da limbasardsindia
Reposta per primo quest’articolo
Questa voce è stata pubblicata in LINGUA SARDA-LIMBA SARDA. Contrassegna il permalink.

Lascia un commento